Conceptul Continuum

 

Conceptul Continuum este o idee propusa de faimoasa autoare Jean Liedloff , care a studiat viata indienilor Yekuana  din jungla amazoniana  si a fost impresionata de stilul de viata si bucuria de a trai a acestora. Jean a ajuns la concluzia ca atitudinea parentala asteptata de bebelusi este cea folosita in milioanele de ani de formare a speciei umane, perioada fata de care ultimele mii de ani reprezinta cantitate neglijabila.

Fiinta umana are anumite asteptari si tendinte innascute referitoare la mediul inconjurator si la tratamentele semenilor sai, aparute in perioada de formare a speciei. Daca acele asteptari si tendinte nu sunt indeplinite la timp si in ordinea asteptata, persoana – si in consecinta si comunitatea – sufera o ruptura a continuum-ului sau, nepermitandu-si sa mearga mai departe, sa creasca in deplinatatea fortelor si potentialului sau. Cand sunt indeplinite acele asteptari si tendinte, chiar cu un oarecare decalaj in timp si succesiune, persoana trece la urmatorul stadiu de dezvoltare, stadiu care include si el un set de asteptari si tendinte specifice.

Ingrijirea bebelusilor reprezinta teritoriul cu cele mai mari sanse de refacere al continuum-ului. Asadar, conform Conceptului Continuum, bebelusii se asteapta la o trecere cat se poate de lina, la o dezvoltare in care fiecare etapa decurge firesc din cea anterioara, fara rupturi sau salturi. De exemplu, la nastere el se asteapta sa treaca din uterul infinit de iubitor in bratele mamei sale, nicidecum intr-un patut ne-viu. Apoi se asteapta sa continue sa fie hraniti cu hrana din corpul mamei lor, sa-i simta caldura si sa continue sa auda acele sunete familiare.

Ne spune traditia “nu-l tine in brate, sa nu se obisnuiasca”. Pai e gata obisnuit – din burta. Eventual, dupa ce se satura – si o face – se da singur jos din brate, ca sa exploreze lumea.

Bebelusii purtati sunt complet nesolicitanti, nu au colici si par multumiti, senini. Dupa 5 luni, cand sunt si mai atenti la ceea ce se intampla in jur, le face si mai bine sa fie in mijlocul evenimentelor.  Daca vorbiti cu persoane cu copii mai marisori, va confirma urmatorul paradox: ca bebelusii “stateau in patut”, adica mai puteau fi amagiti cu suzeta, cu „ceva”, iar pe la 2-3 ani cand cer “in brate”, le spunem “acum esti mare pentru brate”.

Tot caracteristic Conceptului Continuum este dormitul iImpreuna.  Bebelusii si-ar dori aceasta. Haideti sa ne punem noi in locul lor! Ne place sa dormim langa mama? Sa avem la ndemana sanul? Sa ne putem intoarce cu spatele la ea?  De ce ar avea nevoie bebelusii sa doarma singuri? Suntem fiinte sociale, toti ne dorim companie.  De ce tocmai niste oameni noi sa fie condamnati la singuratate?  Pentru relatia dintre parinti? Poate tocmai sosirea bebelusului sa fie momentul pentru improspatarea relatiei cu autenticitate si sinceritate.  Si apoi, cu un bebelus linistit, ramane si mai multa disponibilitate pentru relatia de cuplu. Bebelusii care dorm cu parintii isi sincronizeaza oarecum respiratia cu a lor si tind sa revina mai des din somnul profund, fapt care reduce riscul de SIDS. De asemenea se indesesc supturile, fapt care favorizeaza continuarea alaptarii.

Si despre eliminari avem ceva de povestit din perspectiva Continuum. Exista o abordare numita“comunicarea eliminarii”, abordare folosita de majoritatea oamenilor din culturile neoccidentale.  Aceasta consta in favorizarea unei comunicari cu bebelusul, de la varste cat se poate de mici, si despre nevoile de eliminare. S-ar parea ca bebelusii sub 6 luni anunta printr-un gest sau schimbare de dispozitie eliminarile, anunt care – neluat in seama – se pierde undeva Intre 6 luni si 1 an. Si-apoi venim noi, parintii moderni, In jur de 2 ani sa-i scoatem din conditionarea,  creata tot de noi, cu scutece de unica folosinta. Caci un aspect important pentru comunicarea eliminarii este folosirea de scutece de panza sau chilotei, astfel incat bebelusul sa simta…si noi sa avem despre ce comunica.

Si se mai asteapta la un firesc al lucrurilor, la o tendinta spre acceptare… spre deosebire de tendinta noastra spre combativitate, competitivitate, impotrivire fata de starea de fapt. Cand reusim sa interiorizam sentimentul de acceptare, cand ne impacam interior cu “asta e”, ne vin si cele mai grozave solutii sau ne linistim suficient incat sa ne para “suportabila” starea de fapt si atunci constatam ca se si aseaza lucrurile de la sine sau ne dam seama ce si de unde provine.

De aici, din tot ce ne place, aplicam cat putem, pentru ca si noi am cam crescut rupti de Continuum. Asa ca ingrijirea copilului devine si o ocazie de a ne imbunatati noua functionarea.